TELEPATIA este cu siguranta cel mai cunoscut termen parapsihologic, intrand aproape in limbajul de toate zilele. In mod obisnuit, prin “telepatie” se desemneaza acel fenomen ciudat, foarte incitant si misterios, prin care “se transmit ganduri la distanta”. Cine nu a povestit macar o data in viata un “caz de telepatie” pe care l-a trait? La drept vorbind, specialistii in parapsihologie, in efortul lor de clasificare si definire, nu se indeparteaza prea mult de aceasta perceptie comuna a termenului de telepatie, chiar si atunci cand folosesc in propriile definitii, notiuni si termeni cu incacatura strict stiintifica. Totodata exista o destul de mare varietate a definitiilor date in decursul timpului telepatiei, pentru care s-au folosit si se folosesc uneori si alti termeni: criptestezie, sugestie ideatoare la distanta, telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceptuala la distanta, radiocomunicatie biologica, transfer de informatie biologica etc. Creatorul termenului de “telepatie” este Frederic W. H. Myers, care a combinat doua cuvinte din limba greaca :tele (=departe) si pathos (=simtire). Nu exista inca o definitie general acceptata a telepatiei (asa cum nu exista nici pentru alti termeni din parapsihologie), ci incercari de definitii care variaza, mai mult sau mai putin, de la un autor la altul. Eu o consider cea mai clara si mai pe intelesul tuturor, cea data de A. Patrut in 1990 : “Telepatia (TP) reprezinta o forma de comunicare, un transfer informational intre doi subiecti, in afara canalelor cunoscute”. Telepatia se mai ocupa si de fenomene de deplasare a obiectelor sub actiunea gandurilor, fie actiune voluntara (telekinezie sau psihokinezie), fie involuntara (poltergeist sau spirit care bocaneste).
